NAPRAZNIC

GERANIUM ROBERTIANUM
O întâlnim în flora spontană peste tot în România, în pădurile de fag și de molid, în regiunile subcarpatice, înflorește din mai până în septembrie, florile fiind de culoare roz – roșiatică. Se folosește numai partea aeriană a plantei, poate fi culeasă din iunie până în octombrie.
Puterea vindecatoare a napraznicului si secretul acestei plante sunt strâns legate de capacitatea ei de a produce o regenerare rapidă chiar și într-un organism slăbit de boală și suferință. Are mai multe denumiri populare: în unele locuri i se spune buruiana de rosată, buruiana de săgetatură sau ciocul cucoarei, în alte zone ale țării este cunoscută ca iarba priboi sau iarba sangelui sau priboi, iar în alte locuri este denumită naprasnicul sau iarba Sfântului Robert.
Planta erbacee care iubește pădurile umbroase de molid și de fag este răspândită în toată Europa, America și Australia. Denumirea latina, în traducere “iarba Sfantului Robert” vine de la numele preotului Robert, ce a trăit într-o mică mănăstire din Franța, la Molesme și care a descoperit virtuțile terapeutice ale plantei, făcând ca miile de credincioși pe care i-a vindecat să-l privească ca pe un sfânt încă din timpul vieții. Despre aceasta plantă, preotul spunea că redă tinerețea și puterea, vindecă tumorile trupului și ajută spiritul să lupte împotriva răului.
Complet lipsită de toxicitate chiar și în cazul utilizării pe termen lung, ea s-a dovedit eficientă in tratamentul unei palete surprinzător de largi de afectiuni. Boli, cum ar fi sterilitatea feminină si masculină, cancerul, herpesul, fibromatozele, impotența si frigiditatea, diabetul, reumatismul au răspuns la tratamentul cu aceasta plantă. In tradiția populară, ea este considerată mai mult decât o plantă de leac, este văzută ca un tainic stimulent al vigorii și al vitalității, capabilă să transfere pacientului ceva din uriașa fortă vitală a naturii.
Mod de administrare: sub formă de pulbere, infuzie, decoct sau tinctură